joi, 29 noiembrie 2012

GRUPAJ DE POEZII - AUTOR DORIN PÎNZARIU

-GRUPAJ DE POEZII - AUTOR DORIN PÎNZARIU din Lipovăț-
 


Alfabetul luminii

Plecat-am spre lumină
şnuruind lutul printre furnici,
când luna încă se iubea cu frunzele
şi sudoarea lor săruta
buzele fierbinţi ale ierbii.
De ce căutam lumina ,
când orizontu-mi topea crezul?
De ce căutam lumina,
când spada adevărului gonea umbrele tăcerii?
De ce căutam lumina ,
când eul sihastru mă îmbălsăma în cuvinte veşnice?
Poate nu cunoşteam alfabetul luminii!...

Picură

Picură stelele-n ceruri
şi zarea-şi inundă tumultul.
E-atâta iubire şi pace
că vreau s-o ascund
în petale de mac.
Picură stelele-n ceruri
şi marea-şi înghite adâncul.

E-atâta iubire şi pace,
că vreau s-o ascund
într-un crater de timp.
Picură stelele-n ceruri
şi pacea-şi ucide umbra iubirii,
topind-o în picuri de rouă


Fluviul

Sunt fluviul ce sapă
în maluri de timp
şi cară-n adâncuri durere
şi sparge de stânca uitării
clipele-mpietrite-n scoici.

Sunt fluviul ce sapă
în maluri de dor
şi-ascultă pământul cum geme
şi plânge cu clipe-mpietrite-n prundiş.

Sunt fluviul ce sapă
în maluri de-amor
şi rupe zăgazuri de stele
şi bate în porţi ferecate
plângând cu nuferi în delte.

Sunt fluviul ce –adoarme
în jar de nesomn ,
în delte cu nuferi de şoapte.


Dincolo

Dincolo de mine
eşti doar tu,
dincolo de noi e doar roua
pe care –o varsă Dumnezeu
din ochiul lui ce-I plânge noaptea.
Dincolo de tăcere
sunt doar trilurile
cântând odiseea iubirii.
Dincolo de vis
e doar cuvântul
ce dăltuieşte –n inimi de granit
metafora cenuşii.


La marginea cuvintelor

La marginea cuvintelor
de dor
e soarele primăvăratic
sau e nor?

La marginea cuvintelor
ce-alină
e lacrimă de stea
sau e lumină?

La marginea cuvintelor
de foc
e iadul plin de flăcări
sau e joc?

La marginea cuvintelor
de apă
e călătorul abătut
ce se adapă.
La marginea cuvântului
suprem
e punctul ce-ncheie un poem.




Hărţuire

Am furat din pumnul neputinţei
clocotul de lacrimi
stoarse din abis .
Pălmuit de tenebre,
pentru că n-am ştiut
să uit curcubeul pătat,
am căzut în dinţii minciunii.
Verbul vulgar
pietrifică –n clepsidră piramidele.


Punctuaţie

Scriindu-mi cartea vieţii drept îndemn,
de multe ori am fost
o virgulă într-un poem,
atunci când fraza
mi s-a poticnit în drum
şi n-am ştiut ce să mai spun.
Când verbul cel tăios
a fost prea dur înfipt
şi puncte de suspensie am acceptat,
iar dacă vraja
sublimului destin
m-a exaltat,
am fost un ţanţoş semn
al exclamării,
chiar dacă sorţii
îmi mânau din urmă
un uriaş de semn al întrebării.
Dar niciodată
n-am greşit la punct.
Ce s-ar fi spus
după ce-aş fi fost defunct,
că-s mediocru la ortografie
şi-am schilodit zeiţa poezie?


Criză

Nu mai am pe ce scrie,
despre ce scrie,
ce scrie,
cui scrie.
Fabricile de idei au dat faliment
şi doar erau conduse de un eminent.
Voi scrie poezie despre noi…
Fabrica mea de idei
mai are un singur muncitor: eu.
Omenirea mea mai produce un singur subiect: tu.
Singurul instrument de scris neimpozitat
este inima mea.
Singurii oameni care mai citesc poezie
suntem noi: tu şi eu.


I N T E R Z I S !


I. Sentinţa


Am fost trubadurul unui rege insular
şi –am îndrăznit, regeşte,
să-i spun în versuri albe
ce neagră-i cupa lui de vin
şi cât de acră-i pâinea celor mulţi.
Nu m-a exilat în neant,
cum regii uneori mai fac,
se dădea un lider luminat.
Nici nu m-a cenzurat…
A interzis , în schimb, producţia de hâtie,
pe motiv că atinge două obiective:
criza economică
şi latura ecologică.
L-au aplaudat îndelung…
În urma acestui decret
n-am mai avut pe ce să scriu.
Am început să-mi scriu poemele
pe frunze, cântând doinele
izgonite din muţenia lutului străbun.
S-au bucurat cei mulţi,
dar regele m-a acuzat
că distrug natura patriei.
Am început să scriu atunci
balada luminii
pe tristeţea nopţii.
S-au bucurat stelele…
S-au bucurat şi cei mulţi,
dar regele m-a acuzat
de tulburarea liniştii astrale.
Am scris pe crestele munţilor
metafora veşniciei lor.
S-au bucurat norii de ceaţă,
citindu-mi poemele pietrificate.
S-au bucurat cei mulţi,
dar regele m-a acuzat
că distrug structura de rezistenţă a insulei.
Şi-am scris pe osemintele strămoşilor
cifrul morţii.
S-au bucurat sfinţii,
dar regele m-a acuzat
de profanare de morminte.

Am căutat atunci să scriu
pe chipurile triste
ale nefericiţilor sorţii,
scriindu-le epitafurile
cu pocnituri de bici.
S-au bucurat cei mulţi,
dar regele m-a acuzat
de uz de armă albă.
M-am hotărât să scriu
pe trupul meu
pamfletul eternităţii,
dar regele m-a acuzat
de automutilare,
exilându-mă în neant.


II. Exilul

Vreau să scriu,
sunt capabil de orice,
chiar să-l mituiesc pe Lucifer
cu câteva suflete ipocrite,
(oricum e la modă mita),
să reuşesc , măcar pentru o secundă,
să sting cu lacrimile IADUL,
ca să iau un cărbune, măcar un cărbune,
din trupul fumegând al timpului,
să scriu, zidind tăcerea,
metafora sublimului nenăscut
pe obrazul necuprins al iubirii.

III. Agonia

Flămând de cuvinte
şi desculţ prin praful de stele
trec pragul uitării,
când umbra de vis
mă scaldă în iubire
şi mă îmbracă-n venin
şi m-adapă cu jăratec din iad.
Încălţat cu comete
pornesc vânătoarea astrală.


IV. Extazul

Gonind pe cărări de lumină,
cu pana în mână şi spada-n priviri
am străpuns cugetarea stăpână
rezidind din cuvinte nesfârşitul.


NU VENI

Nu veni în albastrul umed
al limpezimilor astrale.
Te vei pierde-n poteci de abis
şi –ţi vei rupe-n bucăţi clipele nevisate.
De ce să pierzi colierul de iluzii
purtat la gât de-atât amar?
Mai bine du-te între stele
să clipoceşti în limpezimi de haos
şi dulcea pace să te nască
în infinite picături de rouă.


ERUPŢIE

Cratere încinse de ură
Se-afundă-n coroane de timpi
Şi ţipă-n străfunduri de eră
Galopând peste pajişti cu ghimpi.

Şi norul –lumină se-ncinge
Topit pe o creangă târzie
Şi focul iubirii învinge
Când trilul cenuşii învie.

Ce tristă-i poteca din vale
Când paşii o iau către tine
Şi norul mă ceartă agale
C-o bură de vis şi suspine
Mai lasă-mi căluţul să pască
Pe pajiţti cu sfinţii sihaştri
Şi norul – lumină să crească
În ere topite de aştri.

Zâmbeşte poteca din vale
Când singur mă-ntorc de la tine
Şi noru-mi zâmbeşte agale
C-o bură de vis şi suspine.


Poezii preluate de pe forumul site-ul  oficial al asociatiei culturale "POESIS MOLDAVIAE"

3 comentarii:

  1. Pur si simplu minunate.Felicitari D.lui Invatator
    Semnat,GM

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule invatator, daca poieziile sunt creatii propii si nu plagiate,felicitari.Semnat OLD SHATTERHAND.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt membrul fondator şi secretarul Asociaţiei Culturale ,,POESIS MOLDAVIAE'' Vaslui, membrul fondator al Cenaclului literar ,,POESIS MOLDAVIAE'' Vaslui şi redactorul revistei culturale ,,Ecouri literare'' Vaslui.
    Poeziile sunt creaţii proprii publicate în volumul ,,CERŞETORUL DE VISE'', 2009, la Biblioteca Naţională a României. Cartea a fost lansată în decembrie 2009 la Centrul Cultural ,,Ştefan Ciobotăraşu'' Lipovăţ, în prezenţa unor scriitori importanţi din judeţ.
    Detalii pentru convingere pe: www.youtube.com/watch?v=Z_niNqYY53U


    D.P.

    RăspundețiȘtergere